Adevărata rugăciune este o stare…

 „ Duh este Dumnezeu şi cei ce i se închină trebuie să i se închine în Duh şi în adevăr ”,stă scris în sfintele scripturi,în Evanghelia după Ioan. Iată cît de clar ne este revelată adevărata ipostază a rugăciunii,care fiind una de sorginte pur spirituală ne indică fără nici o îndoială că nu atît atitudinile manifeste,fizice,sunt cele care ne pot face să ne simţim în comuniune cu Dumnezeu şi cu toate valorile ce reprezintă divinitatea…Aud de multe ori spunîndu-se ici şi acolo din partea unor voci stinse şi mai degrabă pesimiste din fire decît din experienţa de viaţă,că nu întotdeauna Dumnezeu răspunde la rugăciune şi că dacă într-adevăr există de ce sunt atîtea nenorociri pe lume.Vă răspund din experienţă,că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune,iar dintr-o convingere ce transcende orice argumentaţie,care este deci mai presus de cuvinte,vă răspund că există…Fiindcă altfel nu aş fi putut să vă răspund.

Cît despre faptul că sunt atîtea neîmpliniri în lume,că ne înconjoară suferinţa ca o necesitate parcă de neînlocuit,vă spun că omul,el însuşi o generează necontenit,fiind în fond o alegere a sa…De care evident,este de prea puţine ori conştient!

În virtutea faptului că omul a fost înzestrat cu liber arbitru,tot ceea ce alege îi este dat…Dacă deciziile noastre sunt unele lipsite de compasiune,de înţelegere,de iubire şi de iertare,dacă mînia şi judecata ne însoţesc la fiecare pas aproape şi dacă toate acestea sunt posibile pentru că aşa am ales,de ce să spunem apoi că nu există Dumnezeu...?Ne dor într-adevăr neîmplinirile,ne îngrozeşte spectrul bolii,singurătatea ori sărăcia  ne iau parcă bucuria de a trăi.Toate acestea însă,au fost posibile pentru că noi mlădiţele,sau rădăcinile,părinţii adică,am făcut posibilă o astfel de cale,un astfel de drum .

Dacă el există deja şi dacă din neştiinţă nu am înţeles încă faptul că într-o lume a Lui Dumnezeu imposibilul nu există,a venit timpul să cercetăm şi cealaltă faţă a lucrurilor,unde îndrăzneala şi credinţa,fie şi numai atît,pot transforma durerea în bucurie,pierderea în cîştig şi întunericul în…Lumină.

…Bună dimineaţa ! Începe o nouă zi, începe o nouă viaţă.

Aici totul îl exprimă pe Dumnezeu,bucuria este cu noi pretutindeni,credinţa şi speranţa ne însoţesc mereu,iubirea a fost de mult acceptată ca singura cale de …A fi.

Privim un mugur în frageda lumină a primăverii şi ne bucurăm că există,o mierlă însufleţeşte dimineaţa cu cîntecu-i suav,un copil rîde cu deplină sinceritate,iar un căţel întins pe un trotuar se bucură de blînda atingere a razelor de soare…În această scenă  noi suntem  nu cei din urmă,care bucurîndu-ne de expresiile manifeste ale vieţii,remarcăm cum aceasta  prin fiecare fiinţă…Este.Un sentiment de nespusă recunoştinţă ne invadează sufletul,simţim cum suntem parte a unui întreg în care noi…Suntem doar o parte căreia i s-a dat conştiinţa de sine şi conştiinţa existenţei ceiluilalt.Ne dăm seama de imensitatea vieţii,ne înclinăm în faţa unei măreţii pe care nu noi am creat-o.Aici duhul,partea nemuritoare din om îşi spune propria rugăciune care este…Bucurie,recunoştinţă, înţelegere şi iubire.Aici omul conştientizează că un sentiment pur de iubire este mai înalt decît un infinit de cuvinte,de cereri către un Dumnezeu pe care nu Îl cunoşteam şi din care lipsea conştiinţa existenţei celuilalt.Fiindcă la finalul oricărei rugăciuni,în care nu a existat şi un gînd bun pentru acesta…Suntem tot singuri.Ori în singurătatea din care mai presus de orice lipsesc iubirea şi compasiunea,nici un miracol nu este posibil.Niciunul.

Şi ştiţi de ce ?Pentru că numai iubirea este împlinitoare în timp ce vrajba,nepăsarea şi egoismul sunt pustietăţi…

Cu sufletul plin de iubire,de iertare,de înţelegere,de compasiune,vom atrage energii şi întîmplări specifice acestor sentimente.La fel,cu sufletul plin de pustiu…Vom atrage numai gol,pustiu. Sărăcia esle lipsa abundenţei…Deci pustiu.Boala este lipsa armoniei interioare căreia îi ia loc dizarmonia,tot un gol…Deci pustiu.

Şi atunci cum putem aştepta miracole din neant..?

Adevărata rugăciune este  o stare.O stare lăntrică continuă şi de nezdruncinat,în care totul este un tot în armonie,în compasiune,în iubire…Veţi vedea apoi miracolul împlinindu-se:la fiecare cuvînt al rugăciunii voastre ceva se va împlini…Fiindcă manifestînd deja înlăuntrul vostru valorile Luminii,ale binelui,fiind astfel conectaţi în permanenţă la energiile dătătoare,împlinitoare,viaţa voastră va fi sub semnul abundenţei în orice privinţă…

Aşadar,adevărata rugăciune precede stadiul de cuvinte şi îl transcende prin cel mai înalt şi mai frumos dintre sentimente…Prin iubire.

Acest articol a aparut si in revista de terapii complementare: LUMEA MISTERELOR